CREDO DESIGN

ARHITECTURĂ ȘI RESTAURARE | URBANISM ȘI AMENAJARE PEISAGERĂ | DESIGN | CONSULTANȚĂ | CERCETARE

1/

Biserica
Sfântul Ilie – Gorgani

Maecenas hendrerit rhoncus aliquam. In pellentesque, sapien id facilisis eleifend, neque purus molestie urna, sit amet imperdiet augue purus quis enim.

Lucrari

37

Locaţie  I  str. Silfidelor nr. 3-7, sector 5, Bucureşti

Beneficiar  I  PAROHIA BISERICII SF. ILIE GORGANI

Categorie  I  Imobil consemnat în Lista Monumentelor Istorice – Municipiul Bucureşti, 2004, la categoria : monumente de arhitectură de importanţă naţională (cf. Lista Monumentelor Istorice, actualizată şi aprobată prin Ordinul nr. 2314 / 2004, al ministrului culturii şi cultelor, publicată în M.O.al României, partea I, nr. 646 bis / 16 iulie 2004 vol. I, Buc. 2004) poziţia 2015, cod B-II-m-A-19691 Biserica “Sf. Ilie Gorgani” str. Silfidelor 3-7, sector 5,  sec.XVII-XVIII

Perioadă  I  2010-2013

Stadiu  I  În execuţie

LUCRARI DE CONSOLIDARE, RESTAURARE SI REFACERE A INSTALATIILOR, AMENAJARE INCINTA SI REFACERE IMPREJMUIRE

Procesiune Legionară

Biserica Sfântul Ilie – Gorgani s-a născut în fosta mahala a Gorganilor pe strada Silfidelor la nr. 5, în apropierea podului Izvor şi a axei Est-Vest a oraşului: Bulevardul Regina Elisabeta. Valoarea sa deosebită, unică în contextul arhitecturii ecleziastice din ţara noastră, este accentuată de încărcătura simbolică a “gorganului” pe care este amplasată – movilă de pământ înălțată deasupra unor morminte străvechi.

Zona în care este amplasată se află în strânsă legătură cu fostul cartier Uranus, zonă care a cunoscut o puternică efervescenţă industrială înainte să fie ştearsă în perioada regimului comunist pentru a face loc noului centru civic. Dinamica liberală generată de acest motor industrial a contribuit semnificativ la procesul de revigorare naţională înainte de instaurarea regimului comunist. Poate nu întâmplător, între 1930 şi 1940 partidul Garda de Fier al mişcării legionare îşi desfăşoară o parte din activităţi în casa generalului Gheorghe Cantacuzino “Grănicerul” aflată în apropierea bisericii, membrii săi participând regulat la slujbele religioase desfăşurate aici. În urma unor dezbateri controversate, în 2010 casa generalului Gh. Cantacuzino a fost declasată şi ulterior demolată.

Mulţi nu ştiu, mulţi nu vor să ştie, dar cei mai mulţi au fost convinşi că trebuie cu orice preţ uitat acest episod zguduitor din istoria politică a neamului românesc – Mişcarea Legionară. Prin asocierea bisericii Sfântul Ilie – Gorgani cu legionarii, valoarea sa arhitecturală şi istorică capătă noi dimensiuni. Îndrăgită atât de enoriaşi cât şi de simpatizanţii mişcării, Sfântul Ilie – Gorgani a mai primit şi numele de “Biserica Legionarilor”. Legătura strânsă dintre loc, evenimente şi valoarea arhitectural-urbanistică asociată cu această zonă de oraş ne poate oferi informaţii semnificative asupra felului în care biserica Sfântul Ilie – Gorgani a luat naştere ca obiect, a evoluat şi apoi a contribuit la viaţa oraşului.

În continuare o să prezentăm modalităţile de intervenţie structurală şi arhitecturală la biserică şi la incintă, precedate de o scurtă incursiune istorică, rămânând ca în timpul desfăşurării şantierului să definitivăm studiul şi intervenţia noastră.

I. Scurt istoric.

Popularea mai intensă a zonei s-a realizat în secolul al XVIII-lea pe terenuri aflate majoritatea în proprietatea Mânăstirii Sărindari. Stimulaţi de prezenţa râului Dâmboviţa şi de posibilitatea construirii de mori, aici s-au aşezat locuitori ce reprezentau clasa mijlocie a oraşului, mici industriaşi care ulterior s-au organizat în bresle. Dintre aceştia, o prezenţă majoritară în zonă o aveau cojocarii, breslaşi care îl aveau ca patron spiritual pe Sfântul Ilie. Deşi construirea bisericii s-a atribuit prin supoziţii istorice acestei bresle, prima atestare oficială este abia la sfârşitul secolului al XVII-lea.

Zona de Vest a oraşului, în care ne aflăm, a trecut prin transformări urbanistice şi arhitecturale radicale. Trasarea axei Vest-Est, lărgirea străzilor şi transformarea lor în bulevarde (Schitu Măgureanu), amenajarea grădinii Cişmigiu pe locul unei foste mlaştine, regularizarea Dâmboviţei, îmbunătăţirea podurilor, trasarea a unor străzi noi şi nu numai, sunt gesturi care afirmă o viziune coerentă şi o preocupare pentru dezvoltarea oraşului. Nomenclatura străzilor s-a schimbat în repetate rânduri în aceste locuri, singura constantă încă din secolul XIX fiind strada Silfidelor.

Toate aceste transformări ne conduc spre dorinţa oraşului de urbanizare de la început de secol, un rol crucial având climatul politic favorabil.

În 1814-1819 are loc refacerea bisericii Sf. Ilie Gorgani după cutremurul din 1802. Din 1847 sunt atestate în zonă şi alte construcţii semnificative: Dejurstva, Agia, Cazarma Pompierilor. În 1939 se declară de utilitate publică degajarea bisericii Sf. Ilie Gorgani prin expropierea în întregime a unui imobil.

De la stânga la dreapta : Planul Purcell 1791, Planul Purcell – detaliu şi Planul Borroczyn 1847 – detaliu.

 

Biserica a trecut prin două etape importante de construcţie. Prima etapă în care s-a construit biserica veche este plasată undeva în a doua jumătate a sec. al XVII-lea. Data construirii şi ctitorii nu sunt cunoscute cu certitudine documentară. La 1702 Constantin Brâncoveanu i-a dăruit un clopot, furat ulterior de armata germană în timpul ocupaţiei din 1918. Unele izvoare istorice au susţinut că în această primă etapă biserica a fost construită din lemn, informaţie infirmată ulterior de cercetările arheologice. Prima biserică a fost din zid. În 1802, în urma cutremurului, are loc prăbuşirea parţială a zidurilor.

Între 1813 şi 1814 se reconstruieşte pe amplasamentul vechi biserica actuală, folosindu-se o parte din zidurile primei biserici. În 1815-1819 are loc pictarea interiorului, în vremea domnitorului Alexandru Nicolae Şuţu. Între 1915 şi 1919 biserica Sfântul Ilie – Gorgani capătă statutul de monument istoric. În 1932 sunt încastrate în pridvor cruci de secolul XVIII, iar în pridvor şi biserică au fost înhumate persoane conform pietrelor de mormânt găsite. În 1923 se hotărăşte expropierea terenului din str. Silfidelor nr. 2 pentru a construi scara de acces la biserică, iar între 1932 şi 1933 au loc lucrări de restaurare, reparaţii şi reconstruirea turlei clopotniţă din zidărie şi beton armat deasupra pridvorului de către membrii mişcării legionare. Tot legionarii construiesc în 1940 şi scara monumentală de acces pe latura de Vest. După cutremurul din 1940 biserica se consolidează. În 1955 biserica este declarată monument de arhitectură conform listei monumentelor de cultură a R.P.R.

II. Descrierea construcţiei şi pregătirea primelor intervenţii de consolidare.

Parcela pe care se află biserica a trecut prin o serie de modificări, dar în mare s-a păstrat forma ovală, iar cele două accese nu s-au modificat – cel principal pe latura de Vest şi cel secundar pe Sud. Pe parcelă se află: biserica, anexe (grupuri sanitare, magazie), două case parohiale în stil românesc, un garaj şi două rastele pentru lumânări.

Biserica este de plan bazilical cu absidă centrală şi 2 absidiole pe latura de Est, iar pe latura de Vest are un pridvor deschis sprijinit pe arcade. Planimetria clădirii este atipică pentru ritul ortodox, fiind rar întâlnită în Ţările Române. Nava centrală este mai lată şi mai înaltă, fiind acoperită cu o boltă semicilindrică cu structură din lemn, susţinută de două rânduri de stâlpi masivi tot din lemn. Biserica reprezintă o adaptare locală a stilului neoclasic, desenat probabil de arhitecţii care lucrau la nivelul păturii intelectuale a ţării.

Pentru pregătirea intervenţiilor de consolidare s-a realizat un studiu comparativ între Biserica Sfântul Ilie – Gorgani (G) şi alte lăcaşuri de cult cu o configuraţie asemănătoare.

Studiu comparativ.

S-au adus astfel în discuţie atât o serie de biserici de plan bazilical, cât şi câteva din tipologia de plan în cruce greacă înscrisă, precum : Biserica Mânăstirii Snagov (1), Biserica Domnească Târgovişte (2), Vechea Mitropolie din Târgovişte (3), Biserica Sf. Nicolae Rădăuţi (4), Biserica Sf. Nicolae Domnesc – Curtea de Argeş (5), Biserica Sf. Nicolae – Hârteşti (6). Studiul a emis ipoteza unei posibile configuraţii de plan cu stâlpi din cărămidă, iar actualii stâlpi din lemn să fie, în fapt, o înlocuire temporară devenită permanentă (ing. Mircea Crişan). Studiile arheologice au infirmat însă această teorie.

Releveu 2010 - Planuri si perspectivă.

Releveu faţade 2010.

Releveu 2010 secţiuni.

III. Instrumente de cercetare.

  1. Studiul geotehnic a scos în evidenţă caracterul izolat al „movilei” Gorgani, având un teren bun de fundare. De asemenea au fost descoperite rămăşiţe umane indicând faptul că terenul pe care a fost construită biserica a fost folosit ca cimitir în trecut.
  2. Expertiza biologică a condus la identificarea problemelor de infiltraţie şi a umezelii ascensionale în pereţi. Stâlpii de susţinere ai navei centrale au fost identificaţi ca fiind din trunchiuri de stejar, la suprafaţă prezentând doar puţine urme care ar putea indica starea lor de conservare.
  3. Raportul privind pictura murală a concluzionat că materialul găsit este foarte puţin valoros datorită calităţii inferioare a reprezentărilor şi a detaliilor estetice diferite faţă de cele tradiţionale. Prima pictare a bisericii s-a făcut în 1862. În anii 1983, 1986 şi apoi după 1992 are loc repictarea bisericii.
  4. Cercetarea arheologică a confirmat rezultatele studiului geotehnic. S-au descoperit atât numeroase oseminte umane ale unor enoriaşi care au fost inventariate şi duse apoi pentru teste la laboratoare specializate, cât şi veştminte încă din vremea fostei biserici. De asemenea, decopertarea fundaţiilor bisericii a condus la o mai bună înţelegere a sistemului structural şi la modul în care acesta a lucrat în timp.
  5. Expertiza tehnică a concluzionat că structura de rezistenţă este din zidărie de cărămidă de 1,00m grosime ţesută cu rosturi mari, iar în unele zone mortarul şi cărămida au aceeaşi grosime, aşa numita „zidărie oltenească”. Nava principală este acoperită de o boltă semicilindrică din arce de lemn de tipul „romanate” sprijinite pe stâlpi din lemn, deviaţi puţin de la verticală în urma seismelor suferite. Absidiolele şi absida altarului sunt acoperite cu bolţi de cărămidă. Fundaţiile sunt realizate din cărămidă simplă, continue sub ziduri. Turla mică are structură din lemn, fiind sprijinită pe bolta semicilindrică de peste nava centrală. Acoperişul are structură din lemn şi învelitoare din tablă.
  6. În perioada iulie-august 2013, au fost iniţiate şi efectuate studii preliminare elaborării unei metode de consolidare a stâlpilor din lemn aflați în interiorul bisericii Sf. Ilie –Gorgani. Au fost prelevate probe de lemn şi s-a inițiat procedura de monitorizare a umidităţii lemnului și a parametrilor de mediu. Rezultatele au pus în evidență existența unor condiții de mediu favorabile întreținerii atacului biologic, care a fost confirmat de probele prelevate și expuse pe mediu de cultură din malţ-agar. Aceste studii au fost necesare pentru stabilirea măsurilor de decontaminare și prezervare a lemnului înaintea lucrărilor de consolidare. Partea de cercetare a lemnului a avut trei etape:

[1] 30.07.2013 – Evaluarea in situ și prelevarea probelor de lemn
[2] 19.08.2013 – Examinarea parțială a probelor care a evidențiat prezența atacului biologic la toate probele, prezența diferitelor forme de atac fungic ce includea și unele specii de fungi imperfecți, ascomycete și ciuperci basidiomycete
[3] 30.08.2013 – Examinarea finală s-a concentrat pe anumite specii de ciuperci: Trichurus, Lecythophora, Paecilomyces, Trichoderma, Penicillium, Chaetomium, Aspergilius,Stereum, Gloeophyllum

În decursul anilor biserica a mai suportat reparaţii şi consolidări locale: s-au mai executat reţeseri şi completări ale cărămizii existente, s-au înlocuit tiranţii din lemn cu tiranţi metalici (la arcadele de la pridvor, în mod special sub turla nouă). Turla nouă – construită din beton armat în anii 1940 a îngreunat subansamblul acoperişului, fiind vizibile fisuri în pereţii exteriori.

Săpături arheologice - prof. Mănucu Adameşteanu

IV. Direcţii de intervenţie.

Intervenţia la biserica Sfântul Ilie – Gorgani a ţinut cont de trei vectori principali: 1.Consolidarea şi punerea monumentului istoric în siguranţă, 2. Conservarea şi prezervarea valorilor arhitectural-artistice existente ale lăcaşului de cult şi 3. Punerea în valoare a întregului ansamblu prin mijloace arhitecturale contemporane şi finisaje adecvate.

IV.I Consolidarea bisericii

Datorită numeroaselor mişcări seismice, stâlpii de lemn din interior au deviat de la axul lor vertical iniţial, sub-ansamblul acoperiş-şarpantă-sistem de boltire devenind un real pericol pentru siguranţa enoriaşilor şi a personalului bisericii. Astfel, au fost propuse două sisteme de intervenţie pentru acoperire: (1) cu păstrarea schemei statice existente şi (2) schimbarea schemei statice existente, cu descărcarea sub-ansamblului acoperiş-şarpantă-sistem de boltire doar pe pereţii perimetrali. Ambele variante au avut două interpretări.

Scheme statice propuse. Studiu de soluţii.

În prima variantă (1) se va înlocui sistemul actual compus din arce romanate şi grinzi simple cu o fermă care sprijină atât pe zidul exterior cât şi pe stâlpii interiori din lemn. Prima interpretare (1.1) propune un sistem de ferme prefabricate din lemn uşor a căror montaj necesita ridicarea lor cu o macara, lucru dificil ţinând cont de fondul dens construit. Alt dezavantaj era densitatea contrafişelor care făceau circulaţia prin pod practic imposibilă. A doua interpretare (1.2) consta într-un sistem de ferme simplu, executat in-situ. A doua variantă (2) propune un sistem de căpriori legaţi între ei cu un tirant metalic întins. În acest mod se evita sprijinirea pe stâlpii existenţi din lemn, păstrându-se materialul istoric. Dezavantajele acestei soluţii constau în prezenţa inestetică în interiorul bisericii a tiranţilor metalici. Prima interpretare (2.1) era sub forma unei ferme prefabricate cu un tirant amplasat în nava centrală. A doua interpretare (2.2) presupunea o idee mai îndrăzneaţă, prin fixarea unor elemente metalice cilindrice de mari dimensiuni de care se ancorau căpriori foarte înalţi executaţi din lemn lamelar. Căpriorii se prindeau la coamă folosindu-se acelaşi sistem de articulaţii.

Săpăturile arheologice au descoperit fundaţii continue şi sub stâlpii din lemn, infirmând ipoteza care a plecat de la studiul comparativ, ipoteză care presupunea existenţa unor fundaţii punctiforme şi stâlpi de cărămidă care s-au prăbuşit. Existenţa unei fundaţii continue aflate în stare de conservare foarte bună a permis turnarea unei centuri din beton armat peste aceasta şi mai departe, folosirea stâlpilor existenţi în poziţia actuală pentru sprijinirea acoperirii. Din acest motiv, dar şi din considerente estetice, s-a ales varianta 1 ca soluţie finală, păstrându-se schema statică existentă. Stâlpii de lemn vor fi consolidaţi şi restauraţi, iar suportul din piatră pe care sunt aşezaţi va fi curăţat. Casetele săpate ulterior au adus la lumină detalii impresionante: fostul lăcaş de cult nu era din lemn cum s-ar fi susţinut, ci din zidărie. S-au găsit bucăţi mari de zidărie, compuse în piese, ce ne face să ne gândim că au făcut parte dintr-un ansamblu general mult mai mare, în care materialele erau folosite compozit : lemn cu zidărie etc.

Fotografie cu piesele descoperite.

În urma săpăturilor arheologice s-a descoperit că zidurile de fundaţie de pe latura de Sud, respectiv Vest, nu coboară la aceeaşi cotă. Atât diferenţa de 60cm, dar şi încărcarea suplimentară cu turla cea nouă din beton armat din anii ‘30 a dus la producerea unor fisuri şi fracturi ale zidăriei pe această zonă. S-a decis efectuarea unor lucrări de subzidire pe paşi, pe latura Vest, la interior şi supralărgirea fundaţiei existente prin asocierea paşilor la o grindă de fundaţie adosată acestora.

La nivelul cornişei se va turna o centură din beton armat, care prin foraje verticale va fi ancorată de pereţii din zidărie existenţi.

Detaliu de cornişă.

Turnul clopotniţă a fost proiectat în 1932 având o şaibă din beton armat amplasată peste pridvor. Acesta va fi consolidat şi ancorat de structura de zidărie din cărămidă.

În timpul şantierului s-a descoperit că stâlpii din lemn de stejar nu sunt avariaţi, ci doar prezintă o zonă afectată în interiorul lor la partea inferioară aproape de bază. Deoarece acest aspect poate fi tratat, este posibilă păstrarea stâlpilor autentici, iar acest lucru este studiat în această fază de către toţi specialiştii implicaţi.

În momentul decopertării bolţii de peste altar s-au descoperit şi două oale de rezonanţă, un aspect nu atât de rar întâlnit la bisericile din Ţara Românească de la acea vreme, ca elemente absolut necesare amplificării sonore în interiorul bisericii.

Oale de rezonanţă.

IV.II Conservarea şi prezervarea valorilor arhitectural-istorice ale bisericii Sfântul Ilie – Gorgani

În arhivă s-a găsit profilul vechi al cornişei, relevat de arh. Horia Teodoru în 1932 pentru proiectul de construire al actualei turle de peste pridvor. Acesta se va folosi la reconstruirea cornişei cu denticuli de la tot corpul bisericii. În momentul decopertării paramentului de cărămidă s-a găsit profilul iniţial al soclului, acoperit ulterior prin completări inestetice. Am ales să păstrăm vechiul soclu cu o imagine fragmentată, dar caracteristică bisericii. Cărămizile alese pentru lucrările de reţeseri şi completări locale, de aceleaşi dimensiuni şi caracteristici cu cele existente, au fost produse la Sighişoara.

Părţile valoroase din pictura murală se vor păstra, proteja şi conserva in-situ, conform raportului de expertiză întocmit de Florentin Călimoceanu, specialist restaurator, şi a observaţiilor rezultate în urma sondajelor stratigrafice efectuate de Elena Murariu, expert restaurator. De o deosebită valoare este scena cu Sfântul Eustaţie, aflată pe peretele sudic din naos. Ca mărturie istorică s-a propus păstrarea şi a unor fragmente din pictura realizată de Pavel Chichisan la interior, iar la exterior o parte din pictura pridvorului realizată de Dragoş Cristian Dicu şi Iulian Lembrău, în mod special în zona bolţii, unde aceasta este mult mai atent lucrată.

Obiectele de mobilier de o deosebită valoare estetică, majoritatea sculptate în lemn se vor restaura. Refacerea pangarului şi a scării din lemn se va face ţinând cont de repoziţionarea stranelor şi de amenajarea unei vitrine în care se vor amplasa obiectele de cult.

Ancadramentele din piatră se vor restaura unde există, iar acolo unde acestea lipsesc se vor executa unele noi, mai subţiri şi tratate diferenţiat faţă de materialul istoric. Feroneriile de protecţie ale ferestrelor se vor restaura, iar acolo unde acestea lipsesc, se vor executa unele noi, cu aceleaşi dimensiuni şi forme ca cele existente.

IV.III Punerea în valoare a arhitecturii bisericii

După încheierea cercetării arheologice la interior, se va înlocui piatra existentă de la pardoseală cu lespezi mari din piatră de vratza aşezate pe un strat în care este prevăzut şi sistemul de încălzire, care va fi refăcut integral. Toate instalaţiile vor fi schimbate, iar centrala termică va fi amplasată într-un nou corp anexă. Punerea în valoare a picturii şi a catapetesmei, a cărei icoane sunt zugrăvite în Grecia la muntele Athos, se va face prin iluminarea arhitecturală special concepută în urma studiului aferent.

Perspectivă aeriană.

La exterior iluminarea arhitecturală a fost concepută pentru a scoate în evidenţă elementele arhitecturale specifice bisericii: pilaştrii, brâurile, turla, frontonul de deasupra intrării, arcadele pridvorului, pictura din bolta pridvorului. Uşa de acces va primi un profil nou de tâmplărie care va pune în valoare şildul şi motivele uşii metalice pline existente. Învelitoarea existentă se va înlocui cu tablă zincată, de culoare albastru închis. Toate elementele de scurgere a apelor pluviale vor avea un sistem propriu de degivrare.

În urma cercetărilor de parament făcute în cursul decopertării am decis ca modenatura faţadei să primească o îmbunătăţire din punct de vedere estetic în consonanţă cu aerul neoclasic, schimbându-se zonele de soclu (bază), de brâu (median) şi de cornişă (superior) – conform cornişei vechi.

Ambientarea exterioară urmăreşte atât îmbunătăţirea arhitectural-urbanistică a calităţii platformei pe care se află biserica Sf. Ilie-Gorgani, cât şi crearea unui spaţiu cu un caracter deschis publicului, plăcut, de care se pot bucura atât enoriaşii, cât şi locuitorii din zonă.

Scara exterioară monumentală a fost proiectată în 1936 după planurile arhitectului C. Dobrescu, enoriaş la biserica Sf. Ilie Gorgani. Datorită intemperiilor şi a uzurii mecanice, treptele din marmură, realizate cu ajutorul studenţilor legionari, s-au deteriorat şi sunt irecuperabile astăzi. Am propus reamenajarea scării prin înlocuirea finisajului de marmură existent cu piatră naturală antiderapantă, iar mâna curentă din fier forjat cu o mână curentă din lemn, montată pe un parapet din dale de piatră naturală.

Numărul mare de pietre funerare găsite aşezate pe pardoseala din interiorul bisericii ar face volumul generos al lăcaşului de cult inutilizabil la întreaga sa capacitate. Am decis reamplasarea lor într-un lapidarium exterior, special amenajat. Varianta încorporării lor în pardoseală a fost luată în considerare, dar am preferat conservarea pietrelor cu inscripţiile originale.

Din considerente estetice s-a decis schimbarea lumânărarului existent, nevaloros din punct de vedere istorico-arhitectural şi aflat în disonanţă cu stilul arhitectonic al bisericii. Scara auxiliară, în prezent inutilizabilă, se va amenaja corespunzător având alăturată o gradenă de vegetaţie, care se va continua în incinta bisericii. La împrejmuire s-a preluat motivul de la feroneria găsită în curtea bisericii, considerată valoroasă, introducându-se un element nou, distinctiv, în centrul compoziţiei.

În cadrul proiectului s-a propus şi construirea unui corp anexă nou, administrativ, într-un stil complementar arhitecturii bisericii, pe amplasamentul unor anexe mai vechi şi insalubre. Acesta va suplini o parte din atribuţiile bisericii în comunitate, externalizând funcţiuni necesare precum: grupuri sanitare pe sexe, grupuri sanitare pentru preoţi, centrala termică a bisericii şi a corpului anexă şi un atelier la subsol, bibliotecă cu spaţiu ocazional de oaspeţi la mansardă.

În acest moment şantierul se află în desfăşurare: s-a executat descărcarea arheologică pe tronsonul de Sud în interiorul bisericii, s-au executat lucrările de subzidire pe această latură, s-a pregătit armătura pentru centura de beton armat de la nivelul cornişei, s-a decopertat tencuiala integral pe partea exterioară şi s-a desfăcut acoperişul existent.

Echipa de proiectare: SC CREDO DESIGN SRL, şef proiect complex: arh. ing. Aurora TÂRŞOAGĂ, stud.arh. Alexandru Ioan SPATARIU, stud.arh. Marko PUDAR, stud.arh. Veneta ZHECHEVA, arh. stagiar Radu FLOREA; şi proiectanţi de specialitate: Livia BUCŞĂ (biolog), ing. Marina COTORAN (rezistenţa materialelor), ing. Mihai MAFTEIU(geolog), Florin CĂLIMOCEANU, Elena MURARIU (restauratori lemn, pictură murală), Cezara MUCENIC (istoric de artă), ing. Mircea CRIŞAN (structură), ing. Adrian GEORGESCU (instalaţii), Mariana PRUNĂ (chimist), Gh. Mănucu ADAMEŞTEANU şi echipa (arheologie)

Parohia Sf. Ilie-Gorgani, Pr. Silviu TUDOSE : http://sfiliegorgani.ro/

 

echipa de proiectare:

S.C. CREDO DESIGN S.R.L.

şef proiect complex: arh. ing. Aurora TÂRȘOAGĂ, specialist atestat M.C.C.

arh. stagiar Marko PUDAR

arh. Cosmin IONESCU

arh. stagiar Alexandru Ioan SPATARIU

arh. stagiar Radu FLOREA

arh. stagiar Veneta ZHECHEVA YORDANOVA

stud. arh. Ramona Ştefania DEACONU

proiectanţi de specialitate:

structură:

prof. dr. ing. Mircea CRIȘAN

instalaţii:

S.C. ADCA PROIECT GROUP S.R.L.









follow and like us: