CREDO DESIGN

ARHITECTURĂ ȘI RESTAURARE | URBANISM ȘI AMENAJARE PEISAGERĂ | DESIGN | CONSULTANȚĂ | CERCETARE

1/

Manastirea Ghighiu

Maecenas hendrerit rhoncus aliquam. In pellentesque, sapien id facilisis eleifend, neque purus molestie urna, sit amet imperdiet augue purus quis enim.

Lucrari

G1

RESTAURARE, REABILITARE, CONSOLIDARE, MODIFICARE PARŢIALĂ BISERICA MARE ,,IZVORUL TĂMĂDUIRII’’ (C1), CLOPOTNIŢE (C5, C20), ALEI CAROSABILE ŞI PIETONALE, UTILITĂŢI, DESFIINŢARE LUMÂNĂRAR (C2) ŞI CONSTRUIRE LUMÂNĂRAR în incinta mânăstirii 

Locaţie | Sat GHIGHIU, nr. 1A, comuna Bărcăneşti, judeţ Prahova

Beneficiar | Mânăstirea GHIGHIU

Categorie | Terenul este situat în zona protejată cu valoare istorică – Mânăstirea GHIGHIU, poziţia 568, cod LMI: PH- II-a –A- 16504 – Ansamblul Mânăstirii GHIGHIU, compus din: Biserica Mare IZVORUL TĂMĂDUIRII, Biserica Mică ÎNVIEREA SFÂNTULUI LAZĂR, Chilii, Turn Clopotniţă şi Zid Incintă, cod LMI: – PH-II-m-A-16504.01 – 16504.05, înscrise în LMI, aprobată prin Ordinul MCC nr. 2314/ 2004.

Perioadă |  2012

Stadiu | Pregătire execuție

 PLAN DE AMPLASAMENT

SCURT  ISTORIC

Mânăstirea Ghighiu, unul din lăcaşurile de cult cele mai cunoscute din Prahova, se află situată la mai puţin de 5  kilometri de Municipiul Ploieşti, pe locul legendarilor Codrii ai Vlăsiei.

Ansamblul mânăstirii s-a ridicat pe vatra unei biserici din lemn, ridicată la sfârşitul secolului al XVI lea de logofătul CoresI şi  soţia sa, Jupâniţa Slăviţa, în jurul anului 1817, începând cu o biserică tot din lemn, în timpul domnului Ioan C. Caragea şi al Mitopolitului Nectarie. Biserica de lemn a fost realizată de către  Ieromonahul Arsenie de la Cernica.

Terenul pe care a fost clădită biserica a fost donat de Uţa Rafoveanca, cu suportul financiar al familiei boierilor Rucăreanu. Biserica de zid actuală a fost ridicată între anii 1858-1866, sfinţirea făcându-se la 31 martie 1866, de către Eftemie şi  Antonie, stareţi, alături de Mitropolitul Nifon, pe temelia fostei biserici din lemn, construită în 1817, fără a se cunoaşte exact împrejurările în care aceasta a  fost desfiinţată.

Pictura a fost realizată în ulei de către Pictorul Gheorghe TATTARĂSCU, în anul 1865.  Întreaga pictură a fost realizată de renumitul pictor în factura şcolii italiene, mai puţin cea a cupolei.

În perioada cutremurului din 1940, cât şi în timpul bombardamentelor aliate asupra câmpurilor petroliere din Prahova din 1944, Biserica Mânăstirii Ghighiu a suferit o importante distrugeri. Acealeaşi probleme le-au avut şi corpul de chilii construite în imediata vecinătate a bisericii, în incinta delimitată a mânăstirii.

Anul 1952 este marcat de transformarea pe care Prea Fericitul întru Adormire, Patriarhul Justinian a făcut-o, cu privire la transformarea mânăstirii pentru călugări în mânăstire de maici. În anii ce au  urmat, între 1954-1958 s-au realizat lucrări  importante de reabilitare asupra întregului ansamblu. Între aceşti ani s-au realizat următoarele: închiderea pridvorului, lucrări la pardoseala bisericii prin refacerea acesteia şi înlocuire cu mozaic (mozaic turnat), precum şi construirea unui ansamblu de chilii construcţii de parter, acoperite cu ţiglă, în stil brâncovenesc.

La cutremurul din 4 martie 1977, biserica a suferit mari distrugeri, care au necesitat intervenţii masive, precum şi restaurarea picturii. Aceste lucrări au durat până în august 1990, când a fost resfinţită biserica.

Arhitectura bisericii şi a ansamblului în general prezintă elemente de arhitectură de influenţă brâncovenească, cu o coerenţă funcţională şi impunere în tratarea spaţiului ce compune incinta. Biserica respectă planul treflat, în prezent are o turlă mare pe naos şi pridvor închis, pe zona de intrare.

PLAN DE SITUAȚIE

SITUAȚIE  EXISTENTĂ

Biserica Mare (Corp C1) cu Hramul ,,IZVORUL TĂMĂDUIRII’’ este o construcţie din zidărie de cărămidă, tencuită la exterior, cu ancadramente din piatră parţial acoperite necorespunzător (cu zugrăveală) la golurile de ferestre şi uşi. Acelaşi lucru s-a constatat şi la nivelul soclului perimetral, care este dintr-o piatră poroasă, pentru care s-au extras probe şi s-au efectuat analize în vederea identificării consistenţei sale pentru stabilirea tratamentului aferent după lucrările de consolidare impuse.

În zona altarului tâmplăria este din PVC, mobilă, cu aspect de lemn montată cu geam clar sau givrat. La pronaos şi naos tâmplăria este metalică, mobilă, montată cu geam termoizolant pictat cu vitralii reprezentând scene cu temă religioasă.. La pridvor şi la turlă tâmplăria este metalică, fixă, montată cu geam givrat.

Paramentul exterior este ornamentat cu pilaştri de factură neoclasică, iar pe latura de Vest sunt amplasate trei icoane.

Învelitoarea este din tablă simplă montată pe structură de lemn, întreg ansamblul de scurgere a apelor pluviale (jgheaburi, burlane) fiind într-o stare precară. Trotuarul de gardă, aflat şi el în aceeaşi stare, este din ciment, cu pantă de scurgere spre grădină.

Uşile celor două accese – cel principal şi cel de la diaconicon sunt executate din lemn, cel din urmă având exteriorul îmbrăcat în tablă cu decoraţii, golurile fiind tratate cu ancadramente din piatră.

Interiorul este pictat de pictorul Gheorghe Tăttărescu şi va face obiectul unui alt proiect de restaurare / conservare a picturii, după realizarea integrală a lucrărilor de consolidare şi restaurare arhitecturală.

La interior pardoseala este din ciment şi mozaic turnat în pridvor. Iluminatul se face printr-o instalaţie necorespunzătoare cerinţelor actuale.

Mobilierul este executat din lemn masiv, bogat ornamentat şi este în prezent într-o stare fizică bună.

Lumânărarul (Corp C2) este o construcţie din zidărie de cărămidă şi beton armat pe un singur nivel. Acoperirea este făcută simplu în două ape, pe şarpantă din lemn. Scurgerile apelor pluviale este necontrolată. Atât la exterior cât şi la interior lumânărarul este îmbrăcat cu material ceramic de slabă calitate, inestetic. Sistemul de aerisire şi aport de aer pentru zona de lumânări care ard este necontrolat, ineficient şi chiar periculos în exploatare.

Amplasarea întâmplătoare opturează imaginea accesului în Biserica Mare, precum şi grădina incintei, din perspectiva de intrare principală în incintă.

Obiectul nu prezintă interes arhitectural şi poate fi încadrat în categoria construcţiilor care agresează ambientul, drept pentru care s-a hotărât desfiinţarea sa, în vederea reconstruirii unuia nou, care să aibă toate standardele necesare funcţiunii pe care o deţine, precum şi un acces uşor, simplu pentru toate persoanele, inclusiv a persoanelor bolnave, cu dizabilităţi locomotorii.

Turnul clopotniţă (Corp C20) este o construcţie masivă din zidărie de cărămidă, tencuită la exterior şi având un plan simplu, pătrat. Tratarea paramentului corespunde limbajului arhitectonic al bisericii, în registrul superior având acelaşi tip de pilastru neoclasic. Pe faţada orientată spre biserică se află trei icoane încastrate în zid.

Golurile exterioare de la registrul superior sunt închise cu obloane din lemn care permit trecerea sunetelor produse de clopote.

Învelitoarea este din tablă simplă pe structură de lemn, neavând sistem de scurgere a apelor pluviale (jgheab, burlan). Streaşina este înfundată, pazia fiind simplu ornamentată.

Porţile de trecere pe sub turn sunt făcute din lemn simplu decorat cu elemente de feronerie.

La interior, scara de acces la nivelurile superioare, planşeele şi subansamblul de susţinere a clopotelor sunt executate din lemn masiv. Pardoseala de la nivelul parterului este executată din ciment turnat în carouri antiderapante.

Construcţia necesită lucrări de consolidare şi restaurare a lemnului, cu  înlocuire parţială, restaurarea paramentului, refacerea tencuielilor interioare şi exterioare, refacere ancadramente şi tâmplării.

 

 

* * *

…În curând….

follow and like us: