CREDO DESIGN

ARHITECTURĂ ȘI RESTAURARE | URBANISM ȘI AMENAJARE PEISAGERĂ | DESIGN | CONSULTANȚĂ | CERCETARE

1/

Monumentul
Paleocrestin Niculitel

ARHITECTURĂ ȘI RESTAURARE
Lucrari

 

N39

Locaţie  I  Judeţul Tulcea, comuna Niculiţel, la cca 28 km vest de Municipiul Tulcea

Beneficiar  I  CONSILIUL JUDEŢEAN TULCEA

Categorie  I  Monument istoric nominalizat în Lista Monumentelor Istorice 2010 – Ord. Nr. 2361/ 12.07.2010 al M.C.P., publicat în M.O. nr. 670bis/ 01.10.2010, poziţia 284, cod TL- I – m – A – 05862, Bazilica Paleocreştină cu criptă, Sat Niculiţel, comuna Niculiţel, sec. IV-VI pChr, Epoca romano bizantină.

Perioadă  I  2010-2013

Stadiu  I  Pregătire execuţie

REABILITARE ŞI MODERNIZARE IMOBIL –

CONSERVARE MONUMENT PALEOCRESTIN NICULIŢEL

Dincolo de vechile dealuri Dobrogene şi densele păduri de stejar, frasin şi ulm, prin locurile unde în vremuri demult apuse se întindea Moesia Inferior, se află localitatea pe care noi astăzi o numim Niculiţel. Aici, în urma unei ploi torenţiale din anul 1971, s-au găsit ruinele bazilicii paleocreştine cu martiricon, singurul edificiu de acest tip din mediul european creştin descoperit până în prezent, ce datează de la sfârşitul sec. IV – începutul secolului V, d. Chr. Acesta este locul unde, în cripta bazilicii, au fost descoperite rămăşiţele a patru martiri, respectiv ATTALOS, KAMASIS, PHILIPPOS şi ZOTIKOS, care au fost şi canonizaţi în calendarul creştin ortodox la data de 4 iunie.

 

Vestigiile de o valoare inestimabilă au fost cercetate de echipele de specialişti coordonaţi de către dl. arheolog V.H. BAUMANN în anii ce au urmat şi au beneficiat de un prim proiect de conservare şi protecţie în anul 1981, proiect care prevedea protecţia monumentului de acţiunile pluviale prin construirea unui canal de preluare şi reversare a apelor din perioada unor viituri, ridicarea unei construcţii de protejare a întregului sit arheologic şi consolidarea şi restaurarea in-situ a monumentului.

În anii 1982 s-au demarat lucrările de proiectare subvenţionate de Muzeul Delta Dunării din veniturile sale extrabugetare şi o contribuţie egală a Arhiepiscopiei Dunării de Jos. Lucrările au fost realizate în regie proprie, de către muzeu. În acelaşi fel, s-au continuat lucrările de protejare a sitului şi în anii ce au urmat 1982-1985, realizându-se astfel canalele deversoare şi un schelet de beton acoperit cu tablă.

Odată cu reînfiinţarea D.M.I. (Direcţia Monumentelor Istorice), în nouă formulă D.M.A.S.I. (Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice) s-a pus în discuţie problema restaurării monumentului de la Niculiţel şi a construcţiei de protecţie, realizându-se de către S.P.J. Tulcea, sub controlul şi dirijarea D.M.A.S.I. Acest proiect a avut în vedere şi o variantă de sistematizare pe verticală a zonei învecinate. În anul 1993 s-au redeschis lucrările de amenajare a monumentului, urmând ca la sfârşitul anului 1994 să fie realizată amenajarea canalului colector şi deversor pentru apele pluviale, construcţia de protecţie a monumentului paleocreştin. Apoi au fost cumpărate două gospodării din imediata vecinătate în vederea realizării proiectului de sistematizare verticală şi a fost reparat drumul de acces la monument pe o distanţă de 1 km în vederea asfaltării lui (din centrul localităţii până la obiectiv).

Din punct de vedere al tipului de plan, bazilica descoperită se înscrie în tipul clasic – construcţie cu trei nave, despărţite prin şiruri de coloane sau pile, cu o singură absidă semicirculară, amplasată în axul laturii dinspre Est, în prelungirea navei centrale. A fost construită la sfârşitul secolului IV, reamenajată la începutul sec. V şi distrusă în secolul VI, conform încadrărilor cronologice ale cercetărilor arheologice.

Releveu Basilica2

 

 

Anterior construirii bazilicii, s-au identificat două orizonturi de construcţii romane, sec. III-IV en, care se suprapun peste o necropolă romană de sec. II en. În perimetrul ocupat de edificiul bazilical şi în zona imediat adiacentă lui au fost descoperite şi alte vestigii arheologice, unele aparţinând unor construcţii mai vechi decât bazilica, iar altele mai noi. Ruinele edificiului bazilical, aflate la adâncime mică faţă de nivelul actual al străzilor din imediata vecinătate s-au păstrat într-o mică măsură, majoritatea zidurilor fiind demantelate până la nivelul tălpilor de fundaţie.

Tehnica de construcţie a edificiului a fost încadrată în ceea ce se cheamă ″opus incertum″ – piatră brută cu dimensiuni reduse legată cu mortar de var în amestec cu nisip, pietriş şi piatră concasată fin, precum şi fragmente de cărămidă pisată. A fost folosit mortarul de culoare rozalie, aspect căpătat din cauza cărămizii pisate. Au fost identificate şi zone, spre exemplu zona de Sud-Vest a navei, unde a fost amestecată o cantitate mai mare de cărămidă pisată, în fragmente mai mari, ceea ce i-a modificat substanţial aspectul. Fundaţiile au fost zidite în şanţuri săpate adânc în loessul natural, cu o cotă de aprox. -1,20 / -1,40 m faţă de nivelul pavimentului, după cum descrie materialul elaborat anterior de arh. A. Sion.

În aceeaşi descriere se specifică faptul că prima asiză de la talpa fundaţiei este compusă din pietre mari aşezate în picioare, în poziţie înclinată şi legate cu pământ. Această particularitate constructivă a fost identificată atât la zidurile corpului central, la absidă, la zidul de Sud al nartexului (adăugat mai târziu), cât şi la fundaţia continuă dintre nava centrală şi cea colaterală de Nord.

Construcţia bazilicii cu criptă poate fi astfel pusă în legătură directă fie cu unele cerinţe sau necesităţi venite din sfera vieţii spirituale ale comunităţii creştine, fie cu memoria colectivă a locului, deci asociată cu mormântul celor mai vechi martiri, cripta preluând probabil şi funcţia vechiului mormânt hypogeu, acum dezafectat.

Privită în ansamblul ei, construcţia bazilicii cu criptă de la Niculiţel a fost asimilată cu înscrierea în tipul ″helenistic″ al bazilicilor, cu navă centrală supraînălţată, acoperită cu şarpantă în două ape, independentă de cele de pe colaterale (fără tribune), realizate într-o singură pantă.

Cripta martiricon de la Niculiţel oferă o serie de date noi ce privesc acest tip de edificiu, construcţia fiind în mod excepţional conservată în întregime. Bolta rămâne de primă importanţă pentru istoria arhitecturii religioase din România, fiind cel mai vechi exemplu descoperit până în prezent pe teritoriul ţării, ilustrând răspândirea în timp şi spaţiu a unor tehnici de construcţie de concept bizantin.

În prezent vestigiile bazilicii sunt protejate clădirea de tip hală sus menţionată, dezvoltată pe parter şi având structura din beton armat acoperită cu o învelitoare din tablă aşezată pe o şarpantă alcătuită din ferme metalice. Nu lipsită de semnificaţie este forma aleasă pentru protejarea martiriconului, un octogon alungit. Tratarea exterioară a acestui volum, forma şi împărţeala ferestrelor, reflectă funcţiunea iniţială – lăcaşul de cult. Atât starea actuală precară a acestei construcţii de protecţie, cât şi anexele, grupurile sanitare sau amenajarea exterioară necesită lucrări urgente de reabilitare şi repunere în valoare.

Implementarea proiectului „Reabilitare şi modernizare imobil – conservare monument paleocreştin Niculiţel” este structurată pe două direcţii: prima vizează protejarea şi conservarea vestigiilor arheologice printr-o amenajare corectă, consolidarea structurii existente, controlul ambientului interior, implementarea unui sistem de iluminat arhitectural ş.a.m.d., în timp ce a doua vizează punerea în valoare a locului şi construcţia unei identităţi locale noi prin: semnalarea corectă a sitului arheologic, promovarea sa prin activarea potenţialului local – angrenarea siturilor conexe într-un sistem de tip „itinerar cultural” şi, nu în ultimul rând, marcarea fizică a monumentului printr-o siluetă nouă uşor de asimilat şi integrat în peisajul cultural local.

Niculitel situatie

Prin intervenţie s-a propus protecţia simbolică a clădirii existente prin amplasarea unui corp tampon – un anrocament arhitectural masiv, asemănător unei pietre funerare care trebuie dată la o parte pentru a descoperi un artefact. Dispunerea pe latura de Sud a turnului-semnal are rolul de a ierarhiza şi ordona spaţiul urban adiacent, racordând în acelaşi timp obiectul la aşezarea rurală şi funcţionând ca un reper de identitate în contextul local.

N10

Intervenţiile propuse urmăresc în linii mari îmbunătăţirea situaţiei existente a clădirii de protecţie în vederea conservării criptei şi a întregului ansamblu arheologic conform standardelor actuale de protejare, cât şi creearea unui traseu de vizitare coerent, adecvat funcţiunii muzeale, cu tot suportul aferent vizitatorilor de toate categoriile sociale şi fizice.

Aceste intervenţii presupun atât modificări structurale, funcţionale şi estetice clădirii în cauză, clădirii principale, cât şi realizarea unui corp anexă independent cu grupuri sanitare, amenajări peisagistice, lucrări la canalele colectoare de ape pluviale din imediata apropiere, a împrejmuirii nou propuse, podeţelor – rutier şi pietonal, cât şi a panoului informativ ca element identitar al monumentului în discuţie.

N22

N23

Deoarece proiectul este dezvoltat şi implementat de către autorităţile locale din Tulcea, reabilitarea bazilicii paleocreştine de la Niculiţel are un potenţial local nebănuit, o asemenea investiţie atent făcută, fiind capabilă să coaguleze comunitatea locală şi să ofere noi repere culturale zonei.

Expresia arhitecturală este inspirată din formele locale, materialele folosite fiind cele autentice, specifice acestei zone – piatră, olane etc. Tehnicile de construcţie vor îmbina armonios metode moderne cu cele tradiţionale, şantierul putând funcţiona deschis către comunitate, iar tinerii din zonă să poată asista sau chiar lua parte la o serie de lucrări (spre exemplu amenajările exterioare, prelucrarea pietrei, construirea unui gard tradiţional) – stimulându-le astfel creativitatea şi curiozitatea în direcţii constructive.

N19

Prin proiectul de reabilitare şi conservare a criptei se doreşte reactivarea culturală a unor rute turistice relativ neglijate de pe teritoriului ţării – zona Munţilor Măcinului şi împrejurimile acestora.

FOTOGRAFII DE SANTIER:

arhitectură: arh. ing. Aurora TÂRȘOAGĂ, arh. Marko PUDAR; arh. Cosmin IONESCU; arh. Alexandru Ioan SPATARIU; arh. Radu FLOREA; arh. Veneta ZHECHEVA;  Consultanţi: arh. Cristina Anca IONESCU, arh. Iosef KOVACS experţi M.C.P.N.; iluminat: arh. Adrian BĂLĂŞOIU; ec. Marian MIHAI; structură: KARO ENGINEERING S.R.L. ing. Cosmin ANDREESCU; instalaţii: ADDICT-INVEST S.R.L.; drumuri: EXPERT PROIECT 2002 S.R.L.

 

follow and like us: