CREDO DESIGN

ARHITECTURĂ ȘI RESTAURARE | URBANISM ȘI AMENAJARE PEISAGERĂ | DESIGN | CONSULTANȚĂ | CERCETARE

1/

Observatorul
Astronomic “Vasile Urseanu”

Maecenas hendrerit rhoncus aliquam. In pellentesque, sapien id facilisis eleifend, neque purus molestie urna, sit amet imperdiet augue purus quis enim.

Lucrari

Observatorul Astronomic

“Dupa cum vedeţi, mi-am construit casa în formă de yacht, având cupolă de observator ca, în acelaşi timp când fac observaţii cu luneta pe bolta cerească, să am senzaţia că plutesc şi pe mare!” – Vasile Urseanu către ucenicii săi în 1921

 Locaţie  I  Bucureşti, bd. Lascăr Catargiu nr. 21, sector 1.

Beneficiar  I  Municipiul Bucureşti

Categorie  I  Monument istoric nominalizat în Lista Monumentelor Istorice 2010 – B-II-m-B-18332, “Casa Amiral Vasile Urseanu”

Perioadă  I  sf. sec. XIX – înc. sec. XX

Stadiu  I  Pregătire execuţie

LUCRARI DE CONSOLIDARE, RESTAURARE, CORP PRINCIPAL SI CORP ANEXA

   Imobilul se încadrează în tronsonul central al bulevardului Lascăr Catargiu, bulevard care se află în partea de nord a zonei centrale a Bucureştiului. Este posibil ca urbanizarea zonei să fi fost făcută pe parcursul secolului al XVIII-lea, dat fiind faptul că la începutul secolului (în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu) perimetrul administrativ al Bucureştiului ajungea, în partea sa de nord, în dreptul bisericii Creţulescu. Nucleul dezvoltării părţii de nord a oraşului a fost axa “Podul Mogoşoaiei” – inaugurată de Constantin Brâncoveanu în 1692.  Cea mai importantă modificare a ţesutului urban a fost proiectarea şi realizarea străpungerii N-S “Bulevardul Colţei” – din Piaţa Victoriei până la Lipscani. Această “diametrală” era împărţită în trei tronsoane, Lascăr Catargiu fiind partea cea mai de nord, care făcea legătura între Piaţa Victoriei şi Piaţa Romană.

  Ţinuta acestui vestibul urban al Bucureştilor, calea de acces spre Bulevardul Magheru, a rezultat în urma reglementărilor de urbanism. Parcelarul obţinut a fost controlat destul de strict, impunându-se retrageri obligatorii, o continuitate la cornişă şi un mod de ocupare al terenului. Deşi parcelarul generat făcea imposibilă creerea unui front în regim închis, s-a urmărit o imagine compactă, iar faţadele să aibă o desfăşurare mai mare decât spaţiul liber dintre construcţii. S-au obţinut astfel fragmente construite compact care alternează cu pachete de 2-3 case, alipite la calcan. Imaginea obţinută este unul cu totul specială, iar la nivelul trecătorului este foarte atractivă, imobilele şi terenurile aferente având un potenţial imens pentru generarea de spaţiu public în oraş. Regulamentele din 1928 şi 1939 nu au modificat esenţial primele reguli, o excepţie fiind permisivitatea pentru edificarea imobilelor cu 2-3 niveluri retrase, dupa nivelul cornişei.

Amiral Vasile Urseanu

   În anul 1908 terenul de la numărul 21 este vândut amiralului Vasile Urseanu. Figură emblematică a marinei române din acele veacuri, dar şi dascăl, pasionat de navigaţie, dar şi de astronomie deopotrivă, amiralul a rezonat puternic cu ideea înfiinţării unei societăţi astronomice în România, la imboldul lui Victor Anestin (ziarist şi scriitor). Organizaţia nou-formată avea nevoie şi de un sediu şi este posibil ca la momentul respectiv să se fi născut ideea amiralului Vasile Urseanu de a realiza prin mijloace proprii o casă, atât locuinţă, cât şi observator astronomic, pe care să îl pună la dispoziţia membrilor organizaţiei.

  Lucrul cel mai durabil pe care l-a realizat Vasile Urseanu ca preşedinte al Societăţii Astronomice Române, a fost construirea prin eforturi financiare proprii a unei clădiri în Bucureşti pe b-dul Colţei (actualul bulevard Lascăr Catargiu), clădire in forma de navă care în locul cel mai înalt – destinat, în cazul vaselor, punctului de observaţie – are instalată o cupolă de 5 metri, care adăposteşte o lunetă marca Carl Zeiss, cu diametrul obiectivului de 150 milimetri, în montura ecuatorială şi sistem de orologerie mecanică. În 1926 amiralul se stinge din viaţă, iar în 1941 şi a doua sa soţie. Observatorul Astronomic rămâne al statului român, fiind donat în 1933, înainte de moartea soţiei sale. Aici, la iniţiativa soţiei amiralului şi cu susţinerea primarului Dem. I Dobrescu (în timpul căruia s-au pus bazele modernizării Bucureştilor) se va organiza în anii următori pinacoteca oraşului Bucureşti. Ceea ce scotea această colecţie în evidenţă era comisia care alegea lucrările de artă, strict în baza criteriilor estetice, valoarea documentară şi istorică trecând în plan secund. Această atitudine care punea în centru valoarea artistică intrinsecă, va stârni interesul generaţiei de artişti contemporani.

   Imobilul este compus din două corpuri de clădire, A şi B. În corpul principal (A) se află muzeul şi observatorul propriu zis, iar în corpul secundar (B) se află garajul şi, deasupra sa, o zonă de foişor pentru grădină. Ambele obiecte sunt gândite coerent şi formează un tot, stilistic încadrându-se într-o adaptare a eclectismului francez la cultura estetică locală. Arhitectul Ion D. Berindey  (1871-1928) a plecat la Paris la 16 ani, urmând ca la 18 ani să fie admis la şcoala de arte frumoase, secţia de arhitectură. Alături de Petre Antonescu, Constantin Iotzu, Nicoale Ghika-Budeşti, Grigore Cerchez şi bineînţeles Ion Mincu va fi unul dintre promotorii stilului naţional: neoromânesc. Berindey a mai proiectat şi alte clădiri emblematice: Palatul Culturii din Iaşi (devenind în scurt timp un simbol al oraşului), Vila Assan, Vila Filipescu, Palatul Cantacuzino (Casa cu Lei) – azi Muzeul Naţional “George Enescu” de pe Calea Victoriei ş.a.m.d.

  Volumul compact al imobilului este structurat de o axă ordonatoare în plan, paralelă cu bulevardul Lascăr Catargiu şi de punctarea intersecţiei dintre acesta şi strada secundară “amiral Vasile Urseanu” prin inserţia unui accent de colţ convex, un cilindru de racord, procedeu curent folosit în arhitectura din antichitate. Cilindrul este încununat de o semisferă, unde se află şi telescopul propriu-zis. Compoziţia coboară apoi gradual cu nişte volume semicilindrice secundare, spre strada Urseanu, iar spre bulevard oferă o faţadă sobră, o dală verticală similară cu un scut unde sunt practicate golurile (ferestrele) şi aplicate decoraţiuni, majoritatea din lumea subacvatică. Întreaga ţinută acuză verticalitatea şi, cum am menţionat mai devreme, reprezintă silueta alegorică a unui vas care înaintează pe mare şi priveşte spre stele. “Puntea” vasului, adică ultimul nivel de la mansardă este acoperit parţial, lăsând loc unei terase de belvedere cu deschidere spre bulevard şi către cer, aici fiind montate o serie de ocheane şi lunete pentru observaţii curente. 

   Materialele şi tehnicile folosite sunt cele uzuale din acea epocă: structură din zidărie portantă de cărămidă cu planşee din lemn.

   Faţadele au un aer mai modern şi nu sunt împărţite regulamentar, în registre şi travei, ca alte case specifice epocii. Expresia se prezintă astfel ca un joc de plăci verticale, îmbinat cu volume  şi forme simple, cilindrice. Acest joc este montat pe un soclu puternic, orizontalizat de bosajele proeminente. Acesta se leagă vizual de corpul clădirii prin o serie de basoreliefuri, sculpturi şi altoreliefuri, care par sa ofere un pat “vegetal” clădirii, o masă organică pe care aceasta se mişcă.  La “prora” se poate distinge clar concepţia unită a arhitectului împreună cu beneficiarul, desenul balconului de la parter tăind practic prin masa organică menţionată anterior. Lipsa elemenţilor puternici de la balustrade, acei baluştri caracteristici palatelor, creează sentimentul de eleganţă şi rezonează cu balustrada de protecţie simplă de la vapoare. Corecţii optice sunt aplicate pentru a prinde compoziţia, cum ar fi spre exemplu, înclinarea sub câteva grade a panourilor de faţadă pe laturile nord-est şi nord-vest. Elaţia arhitectonică este încheiată de cele două “motoare”, uşile de acces de pe latura Nordică care “împing” vizual construcţia către sud-est.

  Observatorul a fost proiectat de arhitect în momentul apogeului său creativ, ajuns timpuriu la vârsta maturităţii profesionale (39 de ani).

  Atât valoarea memorial-simbolică, cât şi gradul de unicitate al acestei tipologii este foarte ridicată. Având în vedere amplasarea excepţională pe una dintre arterele cele mai importante ale oraşului, funcţiunea specială de muzeu şi observator astronomic şi, nu în ultimul rând, potenţialul său de a se deschide către viaţa publică a oraşului, fac din această construcţie de autor o “piesă”, atât pentru Bucureşti, cât şi pentru cultura românească.

EXPERTIZA TEHNICA – CATEVA ELEMENTE

„când mijloacele tehnice tradiţionale se dovedesc inadecvate, consolidarea unui monument poate fi asigurată făcându-se apel la toate mijloacele tehnice moderne de conservare şi de construcţie a căror eficienţă va fi fost demonstrată prin date ştiinţifice şi garantate de experienţă.”

  Aflat în Bucureşti, Observatorul Astronomic a trecut prin toate seismele puternice care au afectat oraşul. Problemele care au fost găsite în 2007 în momentul începerii proiectului de restaurare sunt o consecinţă a acestor cutremure, dar şi a unor tasări inegale ale terenului de fundare. Sunt prezente fisuri fine în arcele ferestrelor, fisuri parabolice la baza turnurilor mici care încheie faţada la partea superioară, reparaţii neadecvate cu mortar de ciment aplicat direct peste stratul de tencuială.

  Rădăcinile vegetaţiei abundente (una dintre specificaţiile reglementărilor de urbanism din acea perioadă) au distrus aproape complet trotuarul de gardă, zona inferioară a scării exterioare şi probabil au afectat în timp şi fundaţiile. Acest lucru se va descoperi când se va începe şantierul şi se vor pregăti lucrările de subzidiri.  Structura de rezistenţă a subsolului este alcătuită din zidării de cărămidă plină aşezate pe fundaţii din beton cu adâncimed de 60 cm de la cota pardoselilor (probabil simplu), zidării interioare cu grosimea de cca. 60 cm, zidării exterioare de cca. 50 cm grosime (date furnizate de releveul de arhitectură). Fiind un imobil de autor, Observatorul Astronomic “Vasile Urseanu” are o concepţie unitară şi coerentă, fiind realizat într-o singură etapă de construcţie. Similar, structura de rezistenţă este unitar gândită, pereţii de la nivelurile superioare suprapunându-se peste cei de la nivelurile inferioare.

      Construcţia realizată la începutul secolului XX a trecut cu succes printr-o serie de cutremure de mare intensitate ca cele din: noiembrie 1940 (magnitudine 7.4 Richter), martie 1977 (magnitudine 7.2 Richter), august 1986 (magnitudine 7.0 Richter), mai 1990 (magnitudine 6.7 Richter), decembrie 1991 (magnitudine 5.7 Richter) şi respectiv noiembrie 2004 (magnitudine 6 Richter).  În cazul restaurării structurale, conservarea sistemului structural originar şi/sau consolidarea adecvată a elementelor sale slabe, trebuie să constituie unul din principiile de bază ale intervenţiei (intervenţii de conservare / ameliorare).

   Introducerea unui ascensor pentru persoane, conform cu normele muzeistice în vigoare şi amenajarea unei scări balansate într-o scară apropiată, cer recompartimentarea şi deci demolarea şi desfacerea structurii existente local. Pentru a contracara dezechilibrul creat prin realizarea acestui nucleu rigid, se propune cămăşuirea pereţilor interiori (spinei casei). Consolidarea planşeelor din lemn se va face prin suprabetonare. Se vor realiza astfel o serie de şaibe rigide, care vor îmbunătăţi comportarea la acţiunile seismice.

LUCRARI LA ELEMENTELE DE ARHITECTURA

   Faţadele vor urma un tratament de biocidare (pe locurile unde există atac biologic), se vor îndepărta petele aderente (vopsea, lapte de ciment etc.). Sărurile se vor îndepărta sau stabiliza din zonele cu infiltraţii masive sau în zonele cu umiditate de capilaritate. Se vor reface zonele avariate şi reface cu mortar de restaurare zonele lipsă.

În 2013, acest obiect galben marca vizual prezenţa Observatorului Astronomic în viaţa oraşului. Deşi la nivel conceptual, potenţialul de spaţiu destinat publicului al Casei “Amiral Vasile Urseanu” nu este deloc de neglijat. Relaţia puternică dintre grădină cu trotuar şi construcţia corp anexă, poate genera o funcţie de pandant, un racord în urban al unui obiect care poate extrage trecătorul din mundan pentru ca apoi să îl iniţieze în astronomie şi cunoaşterea universului.

<

arhitectură: şef proiect complex: arh. ing. Aurora TÂRȘOAGĂ, specialist atestat, rest. Iulian OLTEANU,  dr. ist. Cezara MUCENIC (studiu istoric), arh. Horia Radu MOLDOVAN, prof. dr. Marin SECLAMAN, ing. geolog Anca LUCA, Structură: prof. dr. ing. Mircea CRIŞAN, instalaţii: ADCA Proiect – ing. Adrian GEORGESCU

 

 

 

 

follow and like us: