Proiecte

Inapoi

Palatul Stirbei

S1

Locaţie |  Municipiul Bucureşti, Calea Victoriei, nr. 107 Beneficiar | Alexandru POPESCU Categorie  Monument istoric, poziţia 2186, cod B-II-m-A-19860, Palatul Ştirbei, datat între 1833-35. Perioadă |  2013 Stadiu | Fază de proiectare

Palatul Ştirbei din Calea Victoriei, până nu demult doar o amintire feudală bine ascunsă între blocuri, este pe cale să devină în oraş ceea ce noi suntem convinşi că atât prestanţa cât şi poziţia sa în inima celei mai importante artere culturale ale Bucureştilor, o cereau de multă vreme.

Palatul a adăpostit de–a lungul timpului reşedinţa unora dintre personalităţile de primă mărime ale vieţii politice, sociale şi culturale româneşti – trei generaţii de membrii ai familiei Ştirbei. Pe lângă funcţia de reşedinţă a familiei domnitorului Barbu Dimitrie Ştirbei şi a unora din urmaşii domnitorului Gheorghe Bibescu, clădirea a fost utilizată şi ca palat domnesc, sediu al puterii politice, îndeplinind o funcţie de reprezentare importantă la nivel naţional.

Transformările prin care a trecut clădirea corpului principal în perioada regimului comunist au condus la pierderi irecuperabile, în ciuda valorilor memoriale şi simbolice evidente (mutilarea şi distrugerea în mare parte a decoraţiilor interioare). Acest edificiu va adăposti începând cu anii 1950 o funcţiune publică cu caracter cultural – Muzeul de Artă Populară al R.S.R. După căderea regimului palatul a rămas într-un stadiu de abandon, în ciuda amplasării sale în inima oraşului. De atunci a început să se degradeze necontrolat, încercându-se sporadic câteva tentative de consolidare şi reparare.

În aprilie 2007, am realizat un Studiu de fundamentare pentru confirmarea sau infirmarea deciziei de declasare, totală sau parţială, ale imobilelor din Calea Victoriei nr. 107 şi Banului nr. 2, Sector 1, Bucureşti. Tot de noi a fost realizat şi un releveu al tuturor corpurilor anexe, operaţiune prin care s-au putut argumenta şi constata adevăratele valori din perspectiva vechimii şi autenticităţii sau memorial-simbolice ca fiind nule sau foarte mici!

S7

S6

Beneficiarul hotărât să folosească terenul din spatele palatului, lansează un concurs de arhitectură la care participă mai multe birouri de specialitate, pentru o temă cu funcţiuni hoteliere, şi birou. Variantele propuse – masive ca volumetrie, generează discuţii aprinse la comisiile de monumente şi amână procedurile viitoare ale proiectării pentru fazele noi.

În ceea ce priveşte corpul principal al palatului, beneficiarul încearcă un proiect separat, de consolidare, restaurare, refuncţionalizare, amenajări exterioare, refacere parţială sau totală corp anexă (corpul B), proiect care în faza aceasta încearcă să stabilească un program clar şi o imagine viitoare posibilă şi atractivă care să fie deschisă unui public cât mai larg. Parcursul istoric şi dinamica urbană contemporană conduc către o soluţie multifuncţională cu caracter cultural. Se doreşte ca viziunea noastră pentru palat, să reincludă palatul într-un circuit cultural de prim rang cu repere importante pe Calea Victoriei (precum Casa Cesianu, muzeul G. Enescu, Palatul Regal, Ateneul Român, Palatul Poştelor etc.).

Proiectul a început cu execuţia unui releveu, pe parcursul căruia s-au efectuat toate studiile de specialitate, şi s-au constatat o serie de degradări. Conform analizei de degradări (ataşate mai sus) se pot observa zonele cele mai expuse – Nord şi Est. S-au prelevat o serie de 6 probe pentru identificarea pietrei şi mortarelor, iar cariatidele au fost investigate in-situ, lucrătura lor fiind în ceramică. La interior palatul are o multitudine de fisuri în “X” preponderent pe spina longitudinală, caracteristice unei mişcări seismice pe două direcţii (palatul a trecut prin ultimele cutremure fără să fie consolidat).

În imaginile exterioare se poate observa stadiul avansat de degradare al palatului şi perspectiva care se deschide spre terenul eliberat din spate. Subsolul, de mari dimensiuni, adăpostea în epocă butoaiele cu vin, baza activităţii economice a familiei Ştirbei. Gurile de ventilaţie au fost astupate, fiind vizibile acum urme puternice de infiltraţii. Parterul a fost aproape complet dezbrăcat de decoraţiunile iniţiale, singurii martori ai unei alte epoci fiind sobele şi scările interioare. Compartimentarea a suferit o serie de modificări şi închideri în funcţie de modul de utilizare al palatului. Etajul a suferit aceleaşi pierderi, iar în imaginea de arhivă putem observa fastul decorativ din alte vremuri. Mansarda prezintă urme ale infiltraţiilor apelor pluviale, după cum se poate vedea în poze. Mărunţirea camerelor s-a făcut pentru a obţine mai multe spaţii de depozitare pentru muzeu. Ultimul nivel, turnul, mai păstrează încă scara elicoidală originală din fier forjat. Cele câteva componente artistice rămase reprezintă un reper important pe care se va sprijini concepţia noilor elemente.

Întrucât analizarea situaţiei existente a imobilului subliniază şi defineşte, din punct de vedere structural, fizic, o situaţie gravă de degradare, datorată în principal, decopertării necontrolate şi a desfacerii subsolului pe exterior spre incinta proprietăţii, subsol adosat construcţiei Palatului, am considerat că se impune o intervenţie de urgenţă de punere în siguranţă a construcţiei pe zona descoperită până la fundaţie, pe tot perimetrul zidurilor exterioare, spre curte, zona Banului – Budişteanu.

* * *

Principii de intervenţie:

Evenimentele contemporane au readus palatul în atenţia publicului. Refuncţionalizarea sa, temporar cu ocazia festivalului “Noaptea Muzeelor” sau inaugurarea unei terase noi în grădina din spate sunt doar câteva exemple de reintegrare în circuitul cultural urban, dovadă a potenţialului acestui loc. Direcţiile de abordare s-au grefat pe informaţiile oferite de ultimele materiale istorice avute la dispoziţie. Astfel, imaginea fostei remize, schema de amplasare a fostei capele şi amenajarea istorică a grădinii au fost elemente definitorii pentru intervenţiile nou-propuse. Vizibilitatea palatului este mascată de o serie de elemente parazitare – panouri, maşini, cabluri, dar şi de un fond construit la o scară nouă, străină monumentului. Situaţia urbană pe acest tronson al Căii Victoriei se prezintă în acest moment ca o înlănţuire de două alveole, cu deosebit potenţial pentru viaţa publică a oraşului.

 

În cadrul scenariului amplu de revigorare a vieţii culturale pe Calea Victoriei, restaurarea Palatului Ştirbei împreună cu centrul de afaceri nou creat în spatele său şi cu spaţiul public amenajat în faţa sa, îşi propune să creeze un loc interactiv şi educativ axat pe creaţie în rândul tinerilor din toate categoriile sociale. Un loc de fuziune şi infuziune culturală.

Pentru atingerea acestui obiectiv am propus pentru parterul şi etajul palatului o funcţiune culturală, flexibilă din punct de vedere al spaţiilor fizice. Pentru stimularea, captarea şi orientarea oamenilor către cultură, la subsol am propus un restaurant utilat complet, cu specific tradiţional autohton care să amintească atât de afinităţile culinare ale domnitorului român, cât şi de specificitatea delicateselor din epocă. Nu în ultimul rând, la mansardă am propus amenajarea unui spaţiu liber, deschis atât fizic cât şi la nivel ideologic către stradă. Acesta va fi structurat pe principiul “vasului de amestec”, invitând deopotrivă tineri creativi, întreprinzători şi persoane dornice să le asculte ideile. Decorul în care se vor desfăşura aceste activităţi va fi suplinit de prezenţa unui bar cu un caracter elegant.

Pentru ambientarea şi completarea scenariului în faţa palatului se va amenaja un spaţiu public compatibil cu ţinuta pe care o impune Calea Victoriei, obligatoriu armonizat cu grădinile, parcurile şi intervenţiile din spaţiile publice prezente pe întreaga lungime a străzii. Sculptarea acestui loc va urmări să obţină un procent foarte mare de spaţii verzi urmărind şi reconstituirea vizuală a amenajării istorice. Acest imens foyer urban în aer liber va invita utilizatorii oraşului către monumentul reintegrat în circuitul cultural. Din acest spaţiu public se va putea accede la restaurantul din subsolul palatului, acesta din urmă putând funcţiona separat de zona culturală.

Pentru a completa atât funcţional cât şi estetic monumentul istoric se va remodela într-o manieră actuală corpul anexă de pe latura de Nord. Acest spaţiu va funcţiona ca un aparat auditiv al clădirii pentru a înţelege mai bine oraşul. Indispensabil pentru funcţiunea palatului acest aparat va contribui la auto-reglarea ofertei culturale, pentru a nu se perima în timp.

S40

 

PS64

* * *

Echipa: arh. ing. Aurora TÂRȘOAGĂ şef proiect complex; arh. Marko PUDAR; arh. Alexandru Ioan SPATARIU; arh. Radu FLOREA; arh. Veneta ZHECHEVA;