Proiecte

Inapoi

Studiu istoric
Terasa Cina

pt sitept site

autor:  arh. ing. AURORA  TÂRŞOAGĂ, specialist atestat MCPN

cercetare istorică de arhivă:  Dr. Istoric de artă Cezara MUCENIC, expert atestat MCPN

beneficiar:  S.C. ASIX  DESIGN S.R.L.

1.  OBIECTUL STUDIULUI  ŞI  METODA  DE  ABORDARE

Obiectul prezentului studiu este reprezentat de cele trei corpuri de clădire şi grădina.

Parcela se află între străzile: strada C.A.Rosetti nr. 3 – strada B. Franklin – Piaţa George Enescu, sectorul 1, în imediata vecinătate a Atheneului şi  a Palatului Regal.

 1.2. Identificarea corpurilor de clădire ale obiectului studiat 

Identificarea corpurilor de clădire care compun în prezent imobilul în cauză s-a făcut pe baza informaţiilor rezultate în urma cercetării in situ şi a planurilor cadastrale ale oraşului, ediţia din anul 1991. În urma coroborării datelor culese din cele două surse au rezultat următoarele concluzii care privesc corpurile de clădire: imobilul este compus din trei corpuri de clădire şi o grădină: corpul C1 – extindere nocivă din punct de vedere estetic-arhitecturală pentru întreaga incintă, reconfigurată după 1991; corpul C2 –corpul istoric ce se regăseşte în planurile istorice, care a definit parcela şi impune gradul de valoare arhitecturală şi ambientală a parcelei şi a zonei istorice din imediata vecinătate, corpul C3 –   extindere realizată în 1921, al cărei proiect a fost identificat în arhive.

1.3. Scopurile şi metoda de studiu

Prezentul studiu îşi propune stabilirea valorii (resursei) culturale a corpurilor de clădire păstrate, corpul nou construit după anii 90, în relaţie cu parcela pe care o ocupă şi cu ţesutul urban adiacent, precum şi raportul dintre conservarea acestor valori şi dezvoltarea viitoare a construcţiilor, atât în incinta în discuţie, pe baza criteriilor de specialitate, cât şi pe parcelele vecine.

 

2.  REGIM JURIDIC DE PROTECŢIE

Imobilul, obiect al prezentului studiu, se încadrează în teritoriul unei Zone protejate

Zona protejată nr. 16 –  strada simbol a oraşului Calea Victoriei subzona Cp1

a. delimitare: porţiunea de stradă dintre Piaţa Victoriei şi Splaiul Independenţei şi include Piaţa Revoluţiei şi Piaţa Palatului, străzile Luterană, Boteanu, Ministerului, Ing. Marconi, Dr. Rîureanu şi porţiuni ale străzilor G-ral Berthelot, George Enescu, Ion Cîmpineanu, Ştirbei Vodă, Constantin Exarhu, B. Franklin, C.A. Rosetti, Poiana Narciselor, Brezoianu, Aristide Demetriad, George Vraca, Matei Millo, Oteteleşeanu, Constantin Mille, Demetru I. Dobrescu, Academiei, Edgar Quinet, Alex. Beldiman, Eforiei, Domniţa Anastasia, Lipscani, Mihai Vodă, Ilfov.

b. caracteristici: stradă cu traseu sinuos şi neregulat, definită de construcţii şi spaţii diverse tipologic, care conţine construcţii şi spaţii martor al principalelor perioade de evoluţie a oraşului; se pot diferenţia trei tronsoane distincte:

1. zona Piaţa Victoriei – bd. Dacia ; 2. zona bd. Dacia – bd. Elisabeta ; 3. zona bd. Elisabeta – Splaiul Independenţei

c. evoluţie: traseu principal care făcea legătura dintre Curtea Domnească şi palatul Mogoşoaia; istoria Căii Victoriei se identifică cu istoria Bucureştiului

e. valoare:  strada simbol a oraşului

f.grad de protecţie: – maxim – se protejează valorile arhitectural – urbanistice, istorice şi de mediu natural în ansamblul lor: trama stradală, fondul construit, caracterul şi valoarea urbanistică; sînt permise intervenţii care conservă şi potenţează valorile existente

Imobilul studiat este consemnat în Lista Monumentelor Istorice – Municipiul Bucureşti, 2010 la :

poziţia 1923, cod B-II-m-B-19620 Restaurantul Cina,  str. Rosetti C.A. , nr. 3 sector 1,    sfârşitul  sec. XIX

Imobilul se află în zona de protecţie  a următoarelor monumente  istorice:

poziţia 192, cod B-II-s-B-17910 – Sit I  Splaiul Independentei – str. V.Pârvan – str. Berzei – str. Buzeşti – str. Sevastopol – str. Grig. Alexandrescu – Polonă – str. M.Eminescu – str. Traian – str. Popa Nan – str.Ţepeş Vodă – str. Traian – str. dr. Maximilian Popper – str. Anton Pann – bd. Mircea Vodă – bd.Corneliu Coposu – str. Halelor

poziţia 1924, cod B-II-m-B-18827 – Casă,  str. Rosetti C.A. nr. 7, sector 1, sfârşitul  secolului  al XIX lea -prima  jumătate  a  secolului  XX;

poziţia 1925, cod B-II-m-B-19621 – Muzeul Th. Aman,  str. Rosetti C.A. nr. 8, sector 1, sfârşitul sec. al XIX lea;

poziţia 865, cod B-II-m-B-18598 – Palatul Fundaţiei Regale Carol I, azi Biblioteca Centrală Universitară (corp vechi), str. Dobrescu I. Dem., nr. 1,  sector 1, 1891-1895

poziţia 1061, cod B-II-m-A-18789 – Ateneul Român, str. Franklin B., nr. 1-3, sector 1, 1886-1888.

Alte obiective din zonă clasate :

poziţia 973,  cod B-II-m-B-18703 – Hotel Athenée Palace,  str. Episcopiei , nr. 1, sector 1,  1914 -1916

poziţia 885, cod B-II-m-B-18617 – Casa P.P.Carp, Calea Dorobanţilor, nr. 72, sector 1, sfârşitul secolului al XIX lea – începutul  secolului XX

poziţia 1280, cod B-II-m-B-19007- Casă, Piaţa Alexandru Lahovary, nr. 1, sector 1, sfârşitul  secolului al XIX lea;

poziţia 1281, cod B-II-m-B-19008 – Imobil locuinţe, Piaţa  Alexandru Lahovary, nr. 5A, sector 1, 1935;poziţia 1282, cod B-II-m-B-19009 – Casa Assan, Piaţa  Alexandru Lahovary, nr. 9, sector 1, 1914.

 

3.  EVOLUŢIA ISTORICĂ A ŢESUTULUI URBAN, A TRAMEI STRADALE, PARCELARULUI ŞI FONDULUI CONSTRUIT EXISTENT DIN ZONĂ 

Oraşul Bucureşti s-a dezvoltat, radial concentric, pornind de la nucleul determinat de Curtea Domnească (Curtea Veche). Ritmul său de amplificare  spre  nord se accentuează începând din secolul al XVII-lea. În perioada domniei lui Matei Basarab (1632-1654) limita oraşului spre nord ajungea în zona în care se va ridica mai târziu biserica Kretzulescu (actualmente în vecinătatea Pieţei Palatului). Teritoriul până la Mănăstirea Sărindari, loc domnesc, a fost dăruit de Voievod Elenei Cantacuzino, fata domnitorului Radu Şerban care îl va împărţi numeroşilor săi urmaşi.

În anul 1692 domnitorul Constantin Brâncoveanu hotărăşte trasarea unui drum, care urma să traverseze aceste proprietăţi ale Cantacuzinilor şi Bălenilor, drum care pleca de la Dâmboviţa şi mergea dincolo de mănăstirea Sărindari până la locul unde se va ridica Hanul Filaret şi apoi Teatrul Naţional, iar de acolo se lega de drumul Braşovului. Numit în 1696 Uliţa Mare / Calea Braşovului, acesta va purta din 1781 numele de Podul Mogoşoaiei, urmând ca mai apoi, din 1878 să poarte denumirea de Calea Victoriei. Drumul nou a avut de la început statutul de pod domnesc şi va atrage rapid interesul prin poziţia sa centrală şi prin legăturile pe care le asigura cu nordul oraşului. În plus din secolul al XVIII-lea pe el se va aşeza obiectivul ce reprezenta centrul vieţii politico-sociale – Palatul Domnesc. În prima parte a sec. al XVIII-lea acesta va funcţiona temporar în diferite case pe Podul Mogoşoaiei, pentru ca din secolul al XIX-lea să se stabilească definitiv în locaţia actuală, construcţia fiind supusă unor transformări radicale.

Podul Mogoşoaiei a crescut, ca lungime, odată cu oraşul. Dacă de la inaugurarea sa, punctul de pornire a rămas acelaşi – Dâmboviţa – finalul a suferit modificări mereu, prelungindu-se spre nord. Limita nordică a străzii a fost marcată totdeauna cu o anume precizie, întrucât reprezenta una din importantele bariere de intrare/ieşire şi implicit de vămuire ale oraşului, după care urma drumul spre alte localităţi.

La sfârşitul secolului al XVII-lea traseul Podului Mogoşoaiei pleca de la Dâmboviţa, din dreptul Mănăstirii Sf. Spiridon şi urca  spre nord. Pe frontul estic se intersecta cu uliţa Işlicarilor (ulterior Franceză / Carol / 30 Decembrie / Franceză), Uliţa cea Mare (ulterior str. Lipscani), uliţa Doamnei, trecând pe lângă bisericile: Măgureanu, Zlătari şi Doamnei. Pe frontul vestic se intersecta cu uliţele: Podul de Pământ (ulterior Belvedere / Mihai Vodă), trecând pe lângă Mănăstirea Sf. Ioan cel Mare şi ajungând la limita de nord a oraşului, limită aflată atunci în dreptul bisericii mănăstirii Sărindarului.