La aproximativ 9 km est de Comuna Comana, se află satul Mironești (cunoscut și sub denumirea sa istorică „Coiani” sau „Coeni”) o simplă așezare, izolată la sud de râului Argeș, de Comuna Goștinari (comună de care aparține). „Coiani” (Coeni) a făcut parte din domeniul (moșia) uneia dintre ramurile familiei boierilor Craiovești. O parte din moșie, în timp a ajuns în proprietatea Cantacuzinilor până când spre sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost vândută „de veci” locuitorilor.
Biserca „Sf. Nicolae” este ctitorită în perioada anului 1668 de Doamna Ilinca (cunoscută și ca Elina) – soția postelnicului Constantin Cantacuzino, împreună cu fii lor: Constantin Vel Stolnic și Mihai Vel Spătar.
Biserica „Sf. Nicolae” din Mironești – monument clasat în Lista Monumentelor Istorice judetul GIURGIU (LMI 2015) la poziția 447; cod: GR-II-m-A-15039; – cu datare anul 1668 – este edificiu de o calitate plastică și arhitecturală incontestabilă, motiv pentru care a fost clasat ca monument de grupa A încă din anul 1913 în şedinţa din 16 februarie 1913, prezidată de preşedintele C.M.I., I. Kalinderu şi având ca participanţi pe E. A. Pangrati, Grigore Cerchez, Nicolae Ghica Budeşti şi Alexandru Lapedatu.
Biserica “Sf. Nicolae”
Biserica a fost ridicată în vecinătatea vechiului locaş de cult datorat lui Neagoe şi al soţiei sale Anca din Coiani, construcţie asupra căreia se intervenise cu certitudine (într-o măsură necunoscută nouă) în timpul domniei lui Radu Şerban.
Biserica a fost ridicată integral din zidărie de cărămidă de dimensiuni mici, fapt comun construcţiilor de cult din Ţara Românească în secolul al XVII-lea, piatra apărând izolat, doar în cazul elementelor sculptate – ancadramente de uşi sau de ferestre – sau pentru pardoseală şi treptele scării înguste care conduce spre camera clopotelor.
Planul bisericii este unul simplificat – drept, fără abside laterale în naos, cu turla – clopotniță amplasată deasupra pronaosului, așadar centrul de greutate a fost mutat dinspre est spre vest. Paramentul este tencuit și zugrăvit, cu elemente de plastică specific valahe, iar învelitoarea este din tablă.
Pridvorul deschis este mărginit de 8 coloane libere şi două coloane angajate în zidul care mărgineşte spre vest încăperea pronaosului. Latura de nord a pridvorului – respectiv spaţiul dintre coloane – este în prezent închisă cu zidărie, rezultat pro-babil al închiderii integrale a acestui spaţiu la o dată care nu ne este cunoscută. Spaţiul pridvorului este acoperit cu o boltire compusă: o cupolă centrală, racordată prin pandantivi înspre nord şi sud de două bolţi în „encorbellement”. Pierzând pavimentul original, spaţiul pridvorului a păstrat încă bancheta care îl înconjoară pe trei laturi.
Pronaosul de formă pătrată în plan, este surmontat de un turn clopotniţă care înlocuieşte construcţia originară, distrusă în secolul al XIX-lea, probabil în timpul unui seism. Accesul spre turnul clopotniță (definit în proiect turlă) se face prin intermediul unei scări înguste aflată în zidul de nord. Turnul este rezolvat simplu, pe un plan octogonal, din zidărie de cărămidă, pe o bază prismatică. În camera clopotelor se ajungea şi se ajunge în continuare prin scara strâmtă săpată în grosimea zidului de nord şi acce-sibilă printr-un gol de uşă, direct din pronaos. Pronaosul este acoperit cu o cupolă care sprijină pe pandantivi şi pe două perechi de arce care, la rândul lor, sprijină pe console.
Naosul este lipsit de absidele laterale, este de forma dreptunghiulară, astăzi spațiul destinat probabil unei calote semisferice este acoperit de o placă din beton – cu tavan lăsat nepictat. Naosul este luminat prin intermediul a patru ferestre, câte două pe fiecare latură, rezolvate similar cu cele ale pronaosului.
Absida altarului este separată de spaţiul naosului printr-un iconostas din zidărie cu o grosime consi-derabilă (c. 50-55 cm), străpuns de cele trei goluri uzuale. Acoperit cu un sfert de sferă, spaţiul generat de planul semicircular este mărginit înspre nord de nişa amplă a proscomidiarului, deschisă spre exterior print-un gol mic, încheiat în arc în plin cintru şi, spre sud, de nişa redusă destinată păstrării inventarului liturgic (cărţi de rugăciune, potire etc.).
Etape cu intervenții anterioare:
- reconstrucție turn clopotniță de deasupra pronaosului (distrus împreună cu cupola în timpul unuia din seismele de pe parcursul sec. al XIX-lea) – cu zidărie de cărămidă și paiantă;
- repictare interior biserică și acoperire pictură în frescă a iconostasului – în intervalul anilor 1842-1860;
- îndepărtare strat adăugat al picturii de pe suprafața iconostasului în timpul reparațiilor din sec. XX;
- sec. XX, probabil în urma seismelor se pierde turla pronaosului și cupola și posibil turla de deasupra naosului; refacere camera clopotelor în turnul din zidărie de cărămidă, de plan octogonal, cu ferestre încheiate în arc în acoladă, precum şi tăvănirea naosului. Închiderea provizorie păstrată până în prezent a fost realizată deasupra registrului arcelor în plin cintru si a pandantivilor care susțineau boltirea originală a naosului.
- 1922 – acoperire pardoseală inițială cu pardoseală din lemn;
- 1927 – zidire parțială intercolonament pridvor;
- 1927 – reparații generale: schimbare tâmplărie din lemn de stejar cu ferestre cu cercevele metalice si îndepărtarea grilajelor.
- 1957-1961 – campanie de pictare.
Monumentul se află în prezent într-o stare precară și avansată de degradare la nivelul tuturor elementelor componente – deteriorări apărute atât din pricina acțiunilor seismice anterioare, a factorilor climatici, lipsa intervențiilor și a unei corespunzătoare metenanțe.
În acest sens a fost demarat în anul 2016 un proiect complex, în faza D.A.L.I.-S.F. – de restaurare, consolidare și conservare a bisericii precum și de completare a incintei cu corpuri minimale – necesare și amenajare peisageră, pentru revitalizarea sitului și amplificarea specificului de raritate și unicitate, a valorii memorial simbolice, a valorii arhitecturale și artistice.
Proiectul a fost avizat favorabil de Comisia STAI a Ministerului Culturii (aviz nr. 215/ M/ 2016) – aspect care a permis astfel selectarea lui în cadrul Programului Operaţional Regional 2014-2020.
Investiția de restaurare, consolidare și amenajare incintă se concentrează pe următoarele obiecte:
- BISERICA SF. NICOLAE
- Un nou TURN CLOPOTNIȚĂ
- PANGAR și LUMÂNĂRAR
- Un CORP ANEXĂ
- Mic FOIȘOR
- Lucrări ÎMPREJMUIRE
- O AMENAJARE EXTERIOARĂ completă.
Model 3D Sketchfab : https://skfb.ly/XtIN
