Biserica Mânăstirii, Sighișoara

Biserica a fost ridicată din Ordinul călugărilor dominicani în secolul al XIII-lea (1492-1495 și reconstruită în 1508). Din acestă etapă de construcție a rezultat o biserică gotică cu trei nave și cu câte 2 perechi de stâlpi de susținere. Mânăstirea a fost demolată în anul 1886.
Între anii 1886 – 1888, pe locul vechi mânăstiri dominicane s-a consruit actuala primărie. Un coridor de trecere făcea legătura între biserică și mânăstire. După Reformă, Biserica Mânăstirii și-a păstrat acest nume și a devenit principala biserică a populației evanghelice în detrimentul Bisericii din Deal care a fost neglijată până în secolul al XVIII-lea. În Biserică se păstrează altarul datat în anul 1521. Din vechea biserică se mai păstrează doar o parte din altar și o cristelniță, acestea fiind singurele piese de mobilier anterioare datei de 30 aprilie 1676 când biserica a ars în întregime. Biserica a fost refăcută cu efortul finaciar al cetățenilor care au acordat prioritate bisericii și Turnului cu Ceas.
Turnul și Clopotul bisericii au fost construite în anul 1677 și căptuște cu tablă în 1956.
Au mai fost aduse îmbunătățiri bisericii în anii 1805 și 1859. În 1890 au fost demolate câteva clădiri auxiliare aparținând mânăstirii.
Din acuza deteriorării, în anul 1929 a fost dărâmat o parte din holul ce făcea legătura cu mânăstirea cât și o parte din vechile balcoane din interiorul bisericii. În timpul demolării balcoanelor a fost găsită o boltă gotică ce a fost folosită pentru a fixa placa comemoratică a celor căzuți în primul război mondial. Interiorul bisericii a fost zugrăvit iar băncile și podaua refăcute. Tot în același an s-a realizat și încălzirea bisericii.
În 1955, lângă placa comemorativă a fost fixată o a doua placă în memoria sașilor sighișoreni căzuți în al doilea război mondial. O ultimă restaurare a bisericii a a avut loc în anul 1982. Tot atunci, pentru încălzirea bisericii au fost montate trei sobe noi.
Sistemul strucural al clădirii este alcătuit din pereți portanți de zidărie de cărămidă rezemați continuu pe fundații din zidărie de piatră. Planșeul este alcătuit din bolți rezemate pe pereți portanți și pe arce. Închiderea la partea superioară este rezolvată cu un acoperiș învelit cu țiglă și șarpantă din lemn de stejar.
Inițial, clădirea bisericii a făcut parte dintr-un complex de clădiri ce avea către nord adosate celelalte corpuri ale mânăstirii, iar către sud clădiri civile. La demolarea clădirilor adiacente s-au executat reazeme laterale suplimentare, probabil, prin adăugarea unor arce butante pe fațada dinspre sud și a unor contraforți pe fațada nordică.