Foișorul de Foc.

Obiectivul este nominalizat în Lista Monumentelor Istorice / 2015 a municipiului București la poziţia 1004;
cod B-II-m-B-18722 sub denumirea „Foișorul de Foc”, fiind datat în anul 1889.
Din perspectivă arhitecturală şi istorică, edificiul este relevant din cel puţin două puncte de vedere: pe de o parte acesta a reprezentat una dintre realizările importante întreprinse în cadrul amplului proiect de construire a reţelei de alimentare cu apă a zonei de Est a Bucureştiului şi, pe de altă parte, edificiul are o relevanţă deosebită prin funcţia pe care a îndeplinit-o în cadrul sistemului de observare, prevenire şi stingere a incendiilor din capitală, din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea şi în primii ani ai secolului al XX-lea.
Foişorul de foc sau „Reservorul de compensaţie”, după denumirea şi funcţia iniţială pentru care a fost planificat şi realizat, a reprezentat unul dintre elementele componente importante ale vastei reţele de distribuţie a apei planificată pentru Bucureşti, servind zonei de Est a orașului. Din cauza unor deficiențe tehnologice care au permis pomparea apei în rezervor cu mult după finalizarea construcției, Primăria București a cedat clădirea Companiei de Pompieri a capitalei.
Muzeul a fost şi rămâne o prezenţă singulară în peisajul muzeisticii româneşti, adăpostind o colecţie bogată de documente, fotografii, medalii, trofee, uniforme, machete de pompe de apă etc. De asemenea în colecţiile muzeului se găsesc în prezent un număr de peste 50 de pompe manuale de diferite tipuri, 20 de autospeciale de intervenţie dintre care cel mai vechi model este autoscara Magirus, din 1931.
Foișorul de Foc se află într-un avansat stadiu de degradare și necesită lucrări de restaurare/ conservare și punere în valoare. În cadrul proiectului s-a propus și o amenajare muzeală corespunzătoare cu tehnică de ultimă oră și o amenajare peisagistică conexă, pe pastila pietonală aferentă clădirii monument istoric.